Porcusor

Denumire stiintifica:
Gobio gobio (familia Ciprinide)

Mai este denimit:
Porcan, Cui, Porcoias, Pietrosel

Raspandire:
Porcusorul se gaseste in toate apele Europei, dar in special in bazinul hidrografic al Dunarii si al Nistrului. In tara noastra, porcusorul este omniprezent, incepand cu raurile si paraiele de munte si pana in apele de ses. In marile rauri si principalii lor afluenti formeaza populatii locale, cu o variabilitate foarte pronuntata sub aspectul coloritului.

Caracteristici:
Corpul pestelui este alungit, fusiform, usor comprimat lateral, acoperit cu solzi de dimensiuni mijlocii. In unele ape, istmul si pieptul nu sunt acoperite cu solzi. Ochii sunt mici, asezati lateral. Gura este inferioara, semilunara, cu cate o mustata la colturi, de lungime variabila. Pedunculul caudal este comprimat lateral. Dorsala este cenusie-verzui intunecat, laturile cenusii-argintii, capul si mai intunecat. Partea ventrala este alb-galbuie. Pe spatele pestelui se afla 7-10 pete mici, pe laturi 7-10 (mai rar 6-11) pete intunecate, de marimi foarte variabile. Deasupra liniei laterale sunt dispuse 5 dungi longitudinale brun-negricioase. Inotatoarele sunt incolore, pe radiile dorsalei se observa 3 siruri de pete negricioase, iar pe cele ale caudalei 4; pe radiile celorlalte inotatoare, petele sunt rare si palide. Lungimea medie este de 6-12 cm, dar atinge si 20 cm. Are un ritm de crestere foarte lent.

Comportament:
Porcusorul are o mare adaptabilitate la conditiile mediului; traieste in special in raurile curgatoare cu fund nisipos-mocirlos, cu pietre si bolovani, in spatele carora se ascunde, dar traieste si in iazuri si helesteie. In raurile in care se gaseste din abundenta formeaza bancuri mai mici sau mai mari, fiind un peste 'sociabil'. Noaptea nu se misca, sta pe fundul apei, sub radacinile arborilor din mal. Ziua inoata in cautarea hranei, insa miscarea lui este inceata, greoaie. Hrana porcusorului consta din larve de insecte reofile, amfipode, viermi, moluste, resturi vegetale, alge filamentoase, detritus organic. Exemplarele care traiesc in iazuri si helesteie consuma intens zooplancton, in special Daphnia si Cladocera. Reproducerea are loc in perioada mai-iulie, cand reproducatorii se aduna in bancuri mici. Femela atinge maturitatea la varsta de 2 ani, cand depune la o reproducere 1000-3000 boabe de icre, cu un diametru de 1,5 mm. Ierneaza in locurile mai adanci, in gropi, uneori infigandu-se in nisip. Carnea este dulce, gustoasa, mult apreciata de localnici. In Franta, carnea porcusorului este considerata delicatesa.

Pescuitul:
Pescarii sportivi il folosesc ca nada pentru pescuitul rapitorilor. Se pescuieste cu carlige mici, cu viermusi si rame subtiri, precum si cu furculita.